Helix aspersa-Muller este deasemenea cunoscut sub numele de "petit gris" in Franta ("micul
melc gri") sau "escargot chagrine" sau ''La Zigrinata''. Cochilia unui melc adult are 4 sau 5 spirale si masoara 30-45 mm.
Se poate gasi de pe tarmurile Mediteranei pana pe coasta Spaniei si a Frantei. Gasit si in multe insule britanice unde romanii
l-au adus in primul secol AD (Unele referinte sustin ca provine din Epoca Bronzului). In anii 1800 francezii l-au adus in
California unde a devenit un adevarat daunator. A fost introdus chiar inante
de 1850 in alte tari ca Africa de Sud, Noua Zeelanda, Mexic si Argentina. Helix aspersa are o durata de exploatare intre 2 si 5 ani. Aceasta
specie se adapteaza foarte repede la diferite climate si conditii. Helix Pomatia este cunoscut sub numele de "melcul roman",
"melcul mar", "melcul selenar" sau in Franta "esgargot de Bourgogne". Intalnit in mare parte in Europa, se gaseste in munti
impaduriti si vai pana la 2000 m altitudine si in gradini sau podgorii. E posibil ca romanii sa il fi adus in Marea Britanie
pe cand imigrantii italieni l-au adus in USA in Michigan si in Wisconsin. Multi prefera Helix Pomatia in locul melcului
Helix aspersa datorita gustului si marimii sale, cunoscut drept "escargot par excellence".
Helix Lucorum, Linneomai este numit şi melcul de pădure, deoarece în natură preferă locurile parţial
împădurite, răcoroase, decât cele ale câmpiilor şi ale colinelor. Este un melc cu o formă globulară
precum HelixPomatia şi o carne de o culoare mult mai închisă. Cochilia prezintă
patru spire de culori foarte vii (maro cu numeroase benzi negre). Deschizătura bucala este oblică, prelungită
către interior, de o culoare brună. Diametrul cochiliei ajunge de la 28 mm la 40 mm, iar greutatea la maturitate
este de 20- 35g. E răspândită în Italia centrală, pornind de la înălţimile zonelor Emilia si Romagna.
Acest melc este răspândit mai ales in Albania, nordul Greciei,
Turcia şi în anumite zone ale Balcanilor.
Helix Lucorum prezintă mari caracteristici rustice şi este adaptabil oricărui loc, chiar dacă
preferă terenurile de natură compactă şi argiloasă.
Prezintă un opercul mai mult sau mai puţin rezistent, de culoare albă, în funcţie de procentul
de calcar existent în terenul de crescătorie sau din cel din natură. Epiderma este groasă, iar ţesutul
muscular destul de fibros. Din aceste motive, mai ales, cotaţia sa comercială continuă să fie inferioară
cu 30% comparativ cu cea a lui Helix Pomatia.
Creşterea acestei specii este foarte limitată şi este concentrată mai ales în zonele din Romagna.
Puţini sunt crescătorii care folosesc Helix Lucorum, întrucât trebuie să înfrunte pentru producţie
aceleaşi probleme ale altor specii, dar cu un preţ final al produsului mult mai scăzut şi mai puţin
rentabil. La nivel industrial, în schimb, interesează cochilia lui Helix Lucorum, pentru rezistenţa sa la prelucrarea
şi la procedurile culinare, în comparaţie cu Helix Pomatia, care este mult mai fină şi mai puţin
colorată.
Helix Aperta (cantareus), Bornin Italia
este numit MONACELLA în Puglia, iar în Sardegna MONZETTA. Este un melc de talie mică, ce măsoară 22-26 mm, fapt care permite clasificarea
acestuia între cele mai bune specii de melci cu dimensiuni minore de genul Helix.
Melcul are o cochilie de culoare castanie ce tinde spre verde,
cu 3-4 volute, prima foarte strânsă, iar ultima foarte amplă. Deschizătura bucală are forma de semilună
şi îi lipseşte forul columelă. Culoarea cărnii este gălbuie, tinzând către închis.
Melcul este dotat, în perioadele calde, cu un opercul alb, foarte
bombat în exterior. în Italia este răspândită în părţi ale Liguriei, în aproape toată Italia meridională
şi insulară. în zonele mediteraneene, este prezentă în Tunisia, Maroc, Algeria şi în zonele de coastă
ale Iugoslaviei, dar şi în anumite zone ale Franţei meridionale, unde e numită "topardo".
Acest melc are o carne foarte delicată, care este comercializata
numai în lunile calde în stadiul de operculare. Consumul este tradiţional în famili şi la sărbătorile
populare, chiar dacă costurile produsului sunt foarte ridicate.
Creşterea în ciclu biologic complet al acestei specii încă
nu a dat rezultate economice satisfăcătoare, cu toate că s-au făcut foarte multe probe şi experimente
timp de mulţi ani la rând.
Problema principală rămâne opercularea, care se întâmplă
în mod exclusiv în pământ, în profunzime, chiar şi la 30 de cm, şi numai în condiţii naturale; deci problemele
create de culegerea produsului periclitează însăşi viaţa crescătoriei, care este astfel de fiecare
dată dezactivată şi trebuie după aceea să fie din nou reconstituită, cu timp de lucru mai mare
decât alte crescătorii.
Consumul italian de Helix Aperta este remarcabil: este vorba de
circa 5,000 de chintale din care 90% aduse din Tunisia unde, din cauza costurilor scăzute ale manoperei, este posibilă
culegerea lui în natură. Doar puţini crescători din Calabria şi Puglia efectuează ciclul incomplet
de producţie, procurându-şi melci proaspeţi primăvara de la culegătorii locali, care îşi curăţă
culturile de legume de aceste moluşte care le invadează plantalile, le ţin în viaţa limp de 2-3 luni pe
suprafeţe deschise si apoi încep culegerea în profunzime (30-40 cm sub pamant) în luna iunie.
Helix Vermiculata (eobania) Mullereste numit popular "rigatella" (tăiţei) şi este foarte cunoscut
şi apreciat în centrul meridional al Italiei. Este melcul tipic al coastei Mediteranei şi al insulelor.
Prezintă o cochilie de diametru 2,8- 3.5 cm, colorată eu benzi maronii foarte evidente.
Este prezent pe toate pieţele italiene, pe durata întregului an, dar produsul este exclusiv de culegere
din mediul natural, în majoritate provenind din Grecia sau Maroc.
Nu se cunosc crescătorii ale acestui produs deoarece preţul din pieţe nu este foarte ridicat
şi mai ales pentru faptul ca pentru a ajunge la un kg este nevoie de aproximativ 250 de exemplare. Numai culegerea, în
crescătorie, ar implica costuri duble sau triple în comparaţie cu speciile cu o talie sau o greutate mai mare.
Este melcul cel mai cunoscut pe teritoriul Romei: este specialitatea de bază pentru renumita şi antica
sărbătoare San Giovanni (Sfantul Ion).