Igiena poate preveni imbolnavirea melcilor, dar ajuta si la buna lor crestere.
De exemplu mancarea trebuie inlocuita zilnic pentru a impiedica alterarea.
Ramele ajuta la pastrarea curateniei solului.
Parazitii, ciupercile si artropodele pot ataca melcii. Bacteria Pseudomonas aeruginosa cauzeaza
infectii intestinale.
Aveti grija la pradatori cum ar fi:
- sobolani,
- soareci,
- cartite,
- sconcsi,
- pasari,
- nevastuici,
- broaste,
- soparle,
- unele specii
de flururi,
- gandaci
- greieri,
- miriapode,
- unele specii
de melci carnivori (Strangesta capillacea).
Insectele
Printre insecte există specii dăunătoare şi prădătoare ale moluştei
şi altele, care în schimb se hrănesc cu carnea melcilor morţi din alte cauze (accidentale, ambientale sau din
muşcătura altor animale).
Cele mai importante şi mai periculoase pentru economia crescătoriei sunt fără
îndoiala primele pe care crescătorul trebuie să le controleze şi să le elimine din crescătorie.
Intr-o incintă, în funcţie de anotimpuri, sunt prezente şi multe alte tipuri de insecte
(fitofage care atacă doar vegetaţia) şi care devin doar antagonisti alimentari ai moluştelor. Printre
coleopterele carnivore prezintă interes următoarele specii CARABIDE, CALOSOMA, LAMPYRIDE, SILFIDE, DRILIDE şi
mai ales STAFILINUL MIROSITOR. Toate coleopterele citate din grecescul "coleos" — teaca şi "pleron" — aripă
au ca şi caracteristică structura aripilor mezotoracice care sunt întărite şi incapabile de zbor.
Apararea:
metoda de apărare principală rămâne îngrădirea şi dezinfectarea în prealabil
a terenului. Dezinfectarea prealabilă trebuie să fie specifică solului pentru crescătorie si este o operaţiune
fundamentală la inceputul activităţii.
Şoareci
si rozatoare
Dăunătorii
cei mai cunoscuţi sunt rozătoarele, în special şoarecii şi cârtiţele. Cârtiţele nu atacă
melcii, dar prin deplasarea lor necontrolată distrug cuiburile cu ouăle depuse.
Şoarecii, fie cei de dimensiuni modeste (arvicole), fie cei de mari dimensiuni (Chiavica, Surmolata),
atacă moluştele, îi rod cochilia şi se hrănesc cu aparatul digestiv, ficat şi stomac.
Daunele, mai ales iarna, când avem mai puţine varietăţi de hrană, pot fi chiar
grave.
Apararea:
principala apărare este îngrădirea perimetrală, constituită din material
rezistent ca tabla. Aceasta trebuie să fie înfiptă In pământ la o adăncime de cel puţin 30 cm pentru
a se evita pasajele sub pământ. Se recomandă deratizări periodice şi este necesar să se lase de-a
lungul perimetrului o brazdă de teren complet curaţată de iarbă pentru a controla dacă s-au creat
spărturi sau dacă sunt tentative din partea acestor rozători de a intra în cadrul crescătoriei.